De ce trebuie sa fii dragut cu cei din jur

23 Februarie 2010

E simplu. Oamenii cu care esti dragut vor fi draguti cu tine. Nu esti obligat sa fii dragut cu cei din jur daca doresti sa-ti pastrezi o anumita prestanta in public. Dar retine: sa fii bun cu cineva nu trebuie sa fie un gest public.

Eu sunt in decursul unei singure zile dragut cu cel putin 5 oameni. Incerc sa nu las sa treaca o zi fara sa fac 5 mici bucurii. Ati fi surprinsi cat de usor este. Tot ce trebuie sa faci este sa fii atent cateva minute la cei din jur, sa incerci sa le citesti starile de spirit si sa vorbesti cu colegii, cu prietenii, cu membrii familiei tale care intr-o zi ti se pare ca sunt intr-o pasa proasta. Adreseaza-le un cuvant frumos si incearca sa-i descosi (plin de intelegere) despre ceea ce-i roade. Este absolut uimitor de cate ori descopar ca oamenii din jurul meu au o problema marunta pe care eu reusesc sa o rezolv printr-un simplu telefon sau o simpla conexiune pe care o fac cu o alta problema.

Exemplu foarte la prima mana, pentru ca, de fapt, lucrurile nu se intampla niciodata atat de simplisim: cineva ti se plange ca nu gaseste un angajat. Altcineva n-are job.

Dar sper ca ideea clara.

Asa ca maine vedeti ce faceti. Macar o bucurie. Nu trebuie sa stie nimeni ;)

De fapt, e chiar mai bine asa: ce rost are sa faci bine in public, ca ultimul politician? Fii om. Fii crestin, ca tot, probabil te bati cu pumnul in piept ca esti. Fa un bine fara ca nimeni sa nu afle.

Doar tu si persoana care iti va ramane recunoscatoare, poate, pentru tot restul vietii.

PS

Toate obligatoriu cu un zambet, ca altfel… Degeaba.

  • Share/Bookmark

Cat de sclav esti

28 Noiembrie 2008
 Cu cat faci mai multe lucruri fara sa fii pe deplin constient de ceea ce faci (incui usi, conduci masina, te uiti la televizor), cu atat esti mai sclav. Intrebati-l pe Buddha.
  • Share/Bookmark

Anonimitatea

27 Noiembrie 2008
Marele ei avantaj este ca nu trebuie sa minti pe nimeni. Nici macar pe tine.
  • Share/Bookmark

Moda

27 Noiembrie 2008
e chestia aia care te face sa te uiti rusinat la pozele cu tine mai vechi de 15 ani.
  • Share/Bookmark

Saracia

26 Noiembrie 2008
Am simtit pe propria piele saracia crunta. De ceva ani, din cand
in cand, mai am acel sentiment de disperare, de obicei cand nu-mi
permit masa de pranz la restaurant.
Stiu oameni care dupa ce ies din situatia in care am fost eu devin obezi. Se indoapa.
Sau devin niste zgarie-branza atat de mari incat toate existenta
lor se reduce la a-si manca de sub unghii. Si cu cat ei devin mai
scofalciti si mai uscati, cu atat contul bancar li se umfla mai tare,
de parca ar fi un monstru care le suge seva, zi de zi, sfant cu sfant.
Se pregatesc pentru zilele negre cand iarasi vor manca paine cu unt. Si
un pic de boia.
De asta, cand ma privesc in oglinda in timp ce ma spal pe maini
inainte de a infuleca un biet sendvis, desi mai degraba as savura un
meniul zilei la restaurantul de pe colt, imi amintesc ca nimic nu se
compara cu situatia fericita in care cea mai mare suparare este ca
nu-ti permiti cateva zile pe luna o masa la restaurant.
Pofta buna.

 

  • Share/Bookmark

ea

25 Noiembrie 2008
Sunt locuri unde singurele fetze cunoscute sunt cele de pe copertele revistelor, de pe afisele concertelor sau ale filmelor cu bugete europene. Sunt locuri unde singuratatea imbraca haine sociale pe care, cand le vezi, iti vine sa urli “Regele e gol!”. Sunt locuri unde astepti cu nerabdare sa ajungi, ca sa poti pleca mai devreme. Sunt locuri unde mananci si bei gratis, desi nu esti flamand. In asemenea locuri, sunetul e perfect si tacerea desavarsita.
Si mai e acel unic loc unde te simti fericit. Despre acel loc nu vrei sa vorbesti, dar te gandesti la el in fiecare moment. Este acel loc pe care il numesti “acasa”.
Adevaratii norocosi sunt cei pentru care “acasa” este oriunde ar fi ea. Cu “e” mare, dar ar fi prea patetic.
  • Share/Bookmark

Cele 3 reguli de aur ale comunicarii eficiente

25 Noiembrie 2008
1. Daca nu ai nimic interesant de spus, taci.
2. Daca ai ceva interesant de spus, taci. Vezi exceptia la regula 3.
3. Daca ai ceva de spus care iti poate aduce beneficii pe termen scurt, mediu sau lung, spune. Tine cont de regula 1.
  • Share/Bookmark

Februarie revisited

24 Noiembrie 2008
"Mi-e dor de un sandvici cu branza topita, asa ca o sa ma opresc cateva
minute la take-away-ul din drumul spre casa. Ma incanta de fiecare data
sa-i vad pe baieti agitandu-se cu prea multe comenzi la domiciliu,
uitand de sandviciul meu, urland unul la altul si povestindu-mi,
printre picaturi, despre cat de naspa era sa fie furati de niste tigani
(iarasi!)."

Scriam asta in februarie.
Intre timp, baietii au dat faliment. Baietii buni intotdeauna dau faliment.
  • Share/Bookmark

Schizofrenia reloaded (after a very, very long time)

24 Noiembrie 2008
- Ti-e frica de moarte?
- Acum ca ma intrebi, da.
- Si atunci de ce te comporti zilnic de parca nu ti-ar fi? Fumezi, bei, nu dormi.
- Pentru ca nu exista nimeni care sa-mi reaminteasca asta zilnic. Si in plus, nu cred ca mi-ar placea sa-mi traiesc viata intr-o permanenta oroare. De fapt, m-am gandit mai bine, nu mi-e deloc frica de moarte.
- Esti sigur?
- Da. Mi-e frica de boala. Mi-e frica sa nu ajung precum acea femeie care tocmai este urcata in ambulanta.
Am stins tigara si am hotarat sa nu mai aprind alta tot restul vietii.
  • Share/Bookmark

Pretul fericirii

1 Aprilie 2008
A trecut foarte mult timp de cand am avut la trezire stari
de aprehensiune intensa… In adolescenta, tin si acum minte, existau zile in
care, paralizat de spaima, nu indrazneam sa vorbesc cu niciun strain, nici
macar cu vanzatoarea de la magazin. Nu eram timid, dimpotriva, poate prea
social. Doar ca uneori imi era prea greau sa neg cat de multe ne despart de
restul semenilor. 
Ieri dimineata am avut din nou o asemenea stare greu de
descris in cuvinte. M-am trezit brusc, tresarind, si am fost invadat de pretutindeni
de o teroare amestecata pervers cu o fericire la fel de indelibila.

 

Eram la mine acasa. Ca de obicei, imi placea felul in care
lumina zilei, filtrata de jaluzele prafuite ale ferestrei, inunda incaperea si
cadea pe parul rasfirat al A.-ei. Mirosul camerei noastre dupa o noapte de somn
ma facea sa ma simt mandru ca traiesc pe aceasta planeta – pentru ca, iata, nu
sunt degeaba. Si totul imi spunea ca visul meu de a fi intr-o zi incontrolabil
si irecuperabil de fericit, ca acum, a devenit, iata, realitate. 
Si totusi – la doar cateva secunde dupa ce i-am deschis,
ochii mei s-a mijit brusc, ca atunci cand ma pisca. Am vazut atunci cat de
multe evenimente, oameni, gesturi, situatii, tradari, iubiri, sacrificii, de
sine sau ale altora, trasaturi innascute sau dobandite, generatii si mutatii
genetice, morti si nasteri au trebuit sa se potriveasca perfect pentru ca eu sa
fiu acolo, in acea garsoniera inchiriata, alaturi de A., fericit.
 
Si mi s-a parut un pret monstruos pentru doar cateva secunde
de fericire.

 

  • Share/Bookmark

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

Parerea ta conteaza

Echipa Weblog.ro e alaturi de tine! Da-ne un semn!

  • Vrei sa iti faci cont pe www.weblog.ro si intampini dificultati?

  • Ai intrebari legate de folosirea site-ului?

  • Doresti sa ne comunici comportamentele abuzive ale unor membri?

  • Vrei sa faci comentarii sau sa ne dai anumite sugestii?

P A R E R E A T A